• Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene. Este vorbită de aproximativ 167 de milioane de oameni ca limbă maternă. Dintre aceștia 147 de milioane locuiesc în Rusia. Este limbă oficială a Federației Ruse și are statut oficial la ONU și în alte organizații internaționale.
• Limba rusă se mai vorbește în Ucraina, Belarus, Moldova, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Armenia, Azerbaidjan, Georgia etc.
• Circa 7 % din cetățenii UE vorbesc rusa într-o anumită măsură.
• Rusa este scrisă în alfabetul chirilic.
• Limba rusă este o limbă flexibilă, cu sonorități usor de recunoscut, date de accentul variabil și de folosirea consoanelor sonante, puternice, precum și a unor reguli de pronunție simple, avînd in vedere că functioneaza dupa principiul fonetic (se pronuntă cum se scrie), cu puține exceptii. Din punct de vedere lexical, limba rusă este extrem de nuanțată, caracterizîndu-se prin bogate familii lexicale. Ca particularități gramaticale se pot remarca absența articolului și existența a doar trei timpuri verbale – trecut, prezent, viitor – și a doar trei moduri – indicativ, imperativ și condițional. Dar dincolo de reguli, există în jurul cuvintelor și al frazelor un anume farmec al sonorităților orientale, o taină care vine, probabil, din negura timpului, un ritm calm, indecis, încărcat de o trăire intensă, caracteristici care se pot sesiza chiar și de către cei care nu cunosc această limbă.
• Dialectul de origine slavă, care poartă numele de rusa veche, s-a vorbit in partea de est a Europei, astăzi Federația Rusă, pînă pe la sfîrșitul secolului al XIII-lea. În același timp, în scris, ca limbă oficială, se folosea slava veche, impusă de biserică, în perioada creștinării Rusiei, începînd cu secolul al X-lea.
• Slava veche, limba cultului religios și a administrației nu mai corespundea noii societăți și nu mai putea face față conceptelor științifice, tehnologice, culturale și politice. Treptat, s-au stabilit normele limbii scrise, prin gramatici, dicționare etc., putîndu-se vorbi de limba rusă modernă începînd cu secolul al XIX-lea.
